Astronomii analizează coliziunile dintre asteroizi pentru a înțelege cum s-au format planetele

Un nou mod de a data coliziunile dintre asteroizi și corpurile planetare, de-a lungul istoriei sistemului nostru solar, ar putea ajuta oamenii de știință să reconstituie modul în care s-au născut planetele.

O echipă de cercetători, condusă de Universitatea din Cambridge, a combinat datarea și analiza microscopică a meteoritului Chelyabinsk, care a căzut pe Pământ în 2013, pentru a obține date mai precise cu privire la calendarul evenimentelor din sistemul nostru solar.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Studiul lor, publicat în Communications Earth & Environment, a analizat modul în care mineralele din meteorit au fost deteriorate de diferite impacturi de-a lungul timpului, ceea ce înseamnă că au putut identifica cele mai mari și cele mai vechi evenimente care ar fi putut fi implicate în formarea planetei.

Datarea meteoritului a indicat două etape de impact

La începutul istoriei Sistemului Solar, planetele, inclusiv Pământul, s-au format din coliziuni masive între asteroizi și corpuri chiar mai mari, numite protoplanete.

Noua cercetare a înregistrat modul în care mineralele de fosfat din interiorul meteoritului Chelyabinsk au fost sfărâmate în diferite grade pentru a reconstitui istoria coliziunii.

Datarea anterioară a acestui meteorit a dezvăluit două vârste de impact, una mai veche, o coliziune de aproximativ 4,5 miliarde de ani și o alta care a avut loc în ultimii 50 de milioane de ani.

Cum a ajuns meteoritul pe Pământ?

Cu toate acestea, vârstele nu sunt atât de clare. La fel ca un tablou care se decolorează în timp, coliziunile succesive pot întuneca o imagine cândva clară, ceea ce duce la incertitudine în rândul comunității științifice cu privire la vârsta și chiar la numărul de ciocniri înregistrate, scrie Phys.

Noul studiu a analizat coliziunile înregistrate de meteoritul Chelyabinsk, făcând legătura între noile vârste ale meteoritului și dovezile microscopice ale încălzirii induse de coliziuni, observate în interiorul structurilor cristaline ale acestuia. Aceste indicii microscopice se acumulează în minerale la fiecare impact succesiv, ceea ce înseamnă că ciocnirile pot fi distinse, ordonate în timp și datate.

Descoperirile lor arată că mineralele care conțin amprenta celei mai vechi coliziuni au fost fie sfărâmate în multe cristale mai mici la temperaturi ridicate, fie puternic deformate la presiuni ridicate.

„Asteroizii indică o reorganizare a Sistemului Solar”

Echipa a descris, de asemenea, câteva granule minerale din meteorit care au fost fracturate de un impact mai mic, la presiuni și temperaturi mai scăzute, și care înregistrează o vârstă mult mai recentă, de mai puțin de 50 de milioane de ani. Aceștia sugerează că acest impact a desprins probabil meteoritul Chelyabinsk de pe asteroidul său gazdă și l-a trimis în viteză spre Pământ.

Luate împreună, aceste date susțin o istorie a coliziunii în două etape, iar oamenii de știință sunt deosebit de interesați de data impactului de acum 4,5 miliarde de ani, deoarece acesta este momentul în care credem că sistemul Pământ-Lună a luat naștere, probabil ca urmare a coliziunii a două corpuri planetare.

Datele nou obținute susțin datele anterioare, conform cărora mulți asteroizi au suferit coliziuni puternice cu 4,48 și 4,44 miliarde de ani în urmă. „Faptul că toți acești asteroizi înregistrează o topire intensă în această perioadă ar putea indica o reorganizare a Sistemului Solar, fie ca urmare a formării Pământului și a Lunii, fie poate a mișcărilor orbitale ale planetelor”, au concluzionat cercetătorii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un ciobănesc german aproape că a fost omorât de un meteorit care s-a prăbușit prin cușca sa

O „hartă a comorilor” indică locul în care se ascund meteoriții din Antarctica

Un meteorit de pe Marte conține molecule organice, însă acestea nu sunt dovezi ale vieții

O piatră descoperită pe un câmp s-a dovedit a fi un meteorit extrem de rar, vechi de 4,6 miliarde de ani